8 decembrie 1941, ora 12:30 pm, o zi de la atacul bazei militare americane „Pearl Harbour”. În radiourile tuturor americanilor răsuna discursul președintelui Franklin Delano Roosevelt, care avea să fie cunoscut în istorie ca „Discursul Infamiei” sau declarația publică a Statelor Unite de intare în Marele Război. În aceeași seară, Eleanor Roosevelt transmitea un îndemn americanilor la emancipare, amintindu-le de importanța lor în îndeplinirea unui ideal comun, și anume apărarea țării și a nevinovaților. Rezultatul: Casa Albă a fost inundată de scrisori de felicitare: „în acea duminica eram dezbinați și ne era frică, dar curajul dumneavoastră nemărginit ne ține uniți”.
Așa a început povestea Primei Doamne și a Marelui Război. Deși deloc străina de teatrul de război (a fost volutară în Primul Război Mondial la Crucea Roșie și, scandalizată de condițiile din spitalul „Saint Elizabeth” în care erau tratați soldații din forțele navale, trimite o scrisoare ministrului de interne, Franklin Lane, prin care cere „umanizarea condițiilor de tratament”), implicarea pe care avut-o în cel de al Doilea Război Mondial avea să o marcheze pe viața.
A fost născută în 1884 în New York NY, din familii respectabile și bogate. Tatăl era fratele mai mic al președintelui Teddy Roosevelt, iar mama o descendentă a unei familii cu pedigree, Livingston. Din nefericire, încă din copilărie a trăit tragedia morții părinților. Se bucură totuși de o educație aleasă și ajunge să se căsătorească, la 21 de ani, cu vărul sau de gradul 5, Franklin Roosevelt.
Fericirea adusă de cei 6 copii este însă de scurtă durată. Eleanor Roosevelt descoperă aventura pe care soțul ei o avea cu secretara sa și, rănită profund, își dedică viața activității umanitare. După accidentul soțului ei, 1921, se implică activ în viața politică.
Odată ajunsă Primă Doamnă, Eleanor Roosevelt a șocat opinia publica prin declarațiile ferme pe care le-a dat: „Nu vă așteptați ca Prima Doamna să fie un simbol al eleganței, ci gândiți-vă la mine ca simpla doamnă Roosevelt”. A devenit prima Prima Doamnă care organiza conferințe de presă regulate, scria săptămânal într-un ziar și modera o emisiune radio. Pentru a atrage atenția asupra discriminării între sexe la locul de munca, Eleanor Roosevelt a permis doar intrarea femeilor repoter.
De asemenea, când Asociația „The Daughters of the American Revolution”(DAR) a refuzat primirea unei interprete afro-americane, Eleanor Roosevelt și-a retras carnetul de membru, dând încă o dată dovadă de verticalitate într-o societate în care discriminarea rasială și sexuală nu era un subiect tabu.
Astfel, prin spiritul liber și lipsa de inhibiții, formându-și imaginea de femeie puternica, inteligentă și independentă, a atras o buna parte din opinia publică spre ea. Și-a construit cariera pe baza acțiunilor umanitare și prin lupta necontenită împotriva discriminării și a încălcării drepturilor omului.
Eleanor Roosevelt a spart barierele convenționalului, luptând pentru visurile sale până la sfârșitul vieții.