Când suferința nu mai este doar un concept abstract ci te înconjoară zilnic, cum știi că totul va lua sfârșit și vei ajunge să spui lumii întregi povestea ta? Nu știi. Și totuși, ce te face să lupți și cum reușești să spargi peretele de întuneric și să speri că după el e o lume de lumină și nu una la fel de întunecată? Nadia a reuși prin: a crede în oameni și în scopul ei în lume și nu s-a dat niciodată înapoi; a luptat pentru ca vocea ei să se distingă printre amalgamul de alte milioane și a reușit.
„Sunteți pradă de război. Meritați asta [violul], sunteți infidele [islamului]”
3 august 2014. Soldații statului islamic intră în satul Nadinei, forțând toți locuitorii să intre în clădirea școlii. După o triere minuțioasă, 700 de bărbați sunt escortați în afara clădirii. După ceva timp se aud sunete de împușcături și țipete dinspre marginea orașului. Dintre cei 9 frați ai Nadinei, 6 au fost uciși iar restul au reușit să fugă. Băieții mai mari de 4 ani erau luați în taberele de antrenament, pregătindu-i pentru a se alătura armatei islamice, iar femeile de peste 45 de ani au fost și ele separate de restul. Printre acestea se enumeră și mama Nadinei, despre care nu se știe nici acum dacă a fost vândută ca sclavă sau ucisă.
Jihadul s-a răsfrânt și asupra Yazidițiilor, grup religios de etnie kurda din care făceau parte și locuitorii satului Nadinei. Până la 16 ani, când armata islamică i-a invadat satul, Nadina s-a bucurat de un trai liniștit într-o comunitate în care iubirea de oameni, bunătatea și încrederea erau niște valori comune ce și-au lăsat amprenta asupra personalității ei.
A fost obligată să se convertească la islam, iar mai apoi violată în repetate rânduri cu brutalitate de membrii statului islamic. „Nu există nicio persoana bună printre ei. Unele dintre fetele Yazidi au întâlnit soțiile bărbaților, dar și ele erau la fel de rele ca ei. […] Niciunul nu a arătat vreo urmă de milă.”
„L-am întrebat pe unul dintre ei:<<De ce ne violați cu bestialitate?>> Mi-a spus:<<Yazidiții nu sunt oamenii ai Cărții, iar voi sunteți acum pradă de război. Meritați asta, sunteți infidele>>”.
Deși părea condamnată la o viața inumană, Nadina nu a încetat niciodată să lupte. Cazurile fetelor care se sinucideau pentru că nu mai suportau umilința erau frecvente, dar Nadina nu s-a numărat printre ele. A încercat de două ori să fugă. În urma primei încercări, a fost prinsă și, conform codului Jihadului Sexual, violată de un grup de bărbați. A doua încercare a fost cea care i-a salvat viața. Locuia la un bărbat singur, iar când acesta s-a dus să-i cumpere haine pentru ca mai apoi s-o vândă, a reușit să fugă din casă, a sunat la o familie oarecare, care s-a nimerit a fi împotriva statului islamic. Aceasta a ajutat-o să fugă în Germania. După 3 luni, chinul Nadiei luase sfârșit.
„Vreau sa fiu ultima fată din lume cu o poveste ca a mea.”
În 2015, un an de când ISIS i-a distrus satul, Nadia a vorbit pentru prima dată, în fața auditoriului de la UN. Și-a spus povestea cu calm și la final a cerut, în numele fiecărui Yazidu, ca toți membrii ISIS să fie acuzați de genocid și judecați pentru crimele lor. Pentru prima dată, o victimă a atrocităților statului islamic a vorbit în fața unei adunări de așa anvergura și a adresat problema protecției persoanelor vulnerabile în condiții de război.
ONU o desemnează în 2016 ca primul Ambasador al Bunăvoinței pentru Demnitatea Supraviețuitorilor Traficului de Ființe Umane, iar în 2018, după a doua nominalizare, primește Premiul Nobel pentru Pace.
Povestea Nadiei Murad este nu doar o mărturie a atrocității Statului Islamic, ci și o inspiratie pentru a lupta în ceea ce credem și a nu renunța niciodată la căutarea adevărului și a dreptății.